Cupa
Radu Stanca
De pe-o zi pe alta-mbătrâneşti Nu cu săptămânile, cu anii. Ca o cupă suptă în pierzanii Dintr-o dată simţi că te goleşti. Părul vechi cu care te-ai culcat Seara, dimineaţa este altul. Ai făcut pe negândinte saltul, Singur nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat. Totul a fost brusc, neprevăzut, Cupa s-a ciocnit şi-acum e spartă. Şi prin trupul tău, ca printr-o poartă, Peste noapte doi s-au petrecut. Doi drumeţi setoşi care-ar mai bea Cupa ce stă-n ţăndări la o parte, Unul vine repede din moarte, Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea. N-are nici un rost să-ţi mai sporeşti Casa, acareturile, banii. Nu cu săptămânile, cu anii, De pe-o zi pe alta-mbătrâneşti.
