Cineva a inventat o zi

Câteva zile

Camelia Radulian

Câteva zile…

doar câteva zile,

ca o odisee

în care mori

de mii de ori,

ca o luptă

din care nu mai rămâne

decât un tărâm

răvăşit,

pradă convenţiilor,

pradă secundelor.

 

 

 Cineva a inventat o zi,

cineva a pus oase arzând

în sufletul celor singuri.

… Anul se schimbă.

Dar noi rămânem

neschimbaţi

sub cumpăna nopţii,

sub cumpăna resemnării

de-a bea

paharele anilor

singuri…

(Camelia Radulian – Rug în octombrie)

când eram o fărâmă de aer

Înainte

Camelia Radulian

Ar fi trebuit să fie invers

Ar fi trebuit să ne naştem bătrâni,

să ne întoarcem în timp,

la vremea în care

sufletul căuta

carnea unui trup,

când eram o părere abia,

cand puteam zbura

de-a lungul timpului

şi în clepsidre nu curgea nisipul,

când eram o fărâmă de aer

şi puteam pleca

fără ca nimeni să simtă,

fără să fim vazuţi,

ca o celulă în carnea unei mame,

aşa cum ai putea închide la loc

o uşă pe care-ai intrat

din greşeală,

cum fructele se-ntorc

în sâmburi,

cum lacrimile se-ntorc

în ochi,

cum ochii se-ntorc

în lumină

şi lumina se-ntoarce

în Dumnezeu…

Înainte

de crucile din grădini,

înainte de iubire,

înainte de uitare.

Să nu ne luăm adio

să spunem bun-găsit

să murim ca şi cum n-am muri,

să murim ca şi cum ne-am naşte.

Să nu fim,

ca şi cum

n-am fi…

Camelia Radulian, Rug în octombrie

ochii ţin minte

OCHII ŢIN MINTE

Camelia Radulian

Ucide tot ce nu e al tău

căci te-ai născut gol

ca aerul, ca somnul.

Tu nu poţi respira

atâta glorie.

Pădurile din jur

nu-ţi pot încăpea în oase

şi chiar dacă ţi-ai sprijini

ochii pe mări,

nu le-ai putea, albastre,

adânci în orbite.

În fiecare clipă ce vine

marea a fost demult,

prea demult,

aproape că nici n-a existat,

iar tu esti mai gol,

mai gol- îţi spun-,

decât o amintire fără stăpân.

Doar ochii,

ochii nebuni

mai tin minte.

Ei desenează pe timp

arar, arar,

aidoma păianjenului

pe-a cărui pânză

s-a sinucis

ziua de mâine.

Camelia Radulian - Rug în octombrie (2009)