scopul disputelor nu trebuie să fie victoria,
ci propria noastră morală
J.Joubert
“Nu ţin minte să fi făcut cuiva rău, cu excepţia mea şi a celor pe care îi iubesc. Unele lucruri le-am priceput târziu însă. Astăzi ştiu că putem minţi nu numai ocolind adevărul ci şi susţinându-l cu jumătate de voce sau incomplet” (pg 17)
“Omul poate fi singur în multe feluri, iar singurătatea e ambiguă. Uneori ea este rezultatul unei opţiuni. Alteori , este rezultatul unei constrângeri. Or între singurătatea voită şi singurătatea impusă e, vă daţi seama, o prăpastie. Prima se apropie de tine însuţi. Cea de a doua nu face decât să te îndepărteze de alţii. Prima dăruie uneori. Cea de a doua frustrează întotdeauna. Prima e foarte aproape de un început de drum. Cea de a doua foarte aproape de mormânt. De altfel din pricina acestei ambiguităţi, despre singurătate s-a vorbit în toate felurile. A fost şi blamată şi linguşită, şi invocată şi contestată, şi dorită şi temută. Şi întotdeauna a stârnit reticenţe şi reacţii contradictorii pentru că e ciudat să blestemi ceea ce îţi e de ajutor şi e greu să binecuvântezi ceea ce te sugrumă. “(pg 104)
“Spiritul elitist nu este, în fond, decât degradarea şi mistificarea conştiinţei valorii. El dispreţuieşte în vreme ce valoarea admiră. El se izolează în vreme ce valoarea vrea întotdeauna să fie alături de ceilalţi. Există o aristrocaţie a talentului rău înţeles aşa cum există o aristrocaţie neagră a ignoranţei. Spiritul elitist consideră tot ce e străin de el vulgar. Valoarea nu se desparte de lume ci de mediocritate. “(pg 117)
“Nu cred în cei care îşi vociferează dragostea pe la toate răspântiile. Poate mă înşel, dar am fost întotdeauna convins că adevărata dragoste te strânge de gât, nu te împinge la tirade. Ea preferă şoapta şi uneori chiar tăcerea iar dacă e nevoită să iasă în scenă , sub reflectoare se simte stigherită. Nu pentru că nu i-ar plăcea sărbătoarea ci pentru că se teme să nu pară teatrală. “( pg 221)
Polemici cordiale, Octavian Paler
Editura Cartea Românească, 1983
adriana diaconu
