Autoportret într-o oglindă spartă, Octavian Paler

“Nu ne putem împlini prin “măsură” ci prin “lipsa de măsură”; că nu “înţelepciunea” de a cântări atent orice risc e de învidiat ci “nebunia” de a îndrăzni fără măsură, de a crede fără măsură, de a iubi fără măsură. Numai că tocmai această convingere am tratat-o cu prea multă măsură! „

[...] copilăria e şi ea perfectă de la început la sfârşit şi, mai târziu , pe măsură ce ne depărtăm de ea, în loc să se degradeze, o descoperim ca “vârstă de aur”. Singura în care am fost fericiţi fără să ne temem că fericirea e ameninţată de ceva. Numai lumea de după copilărie e imperfect şi simte nevoia să spere.

“ne decidem destinul nu doar prin ceea ce facem ci şi prin ceea ce nu facem.”

“oamenii nu obosesc să fie banali. Şi uneori sunt fericiţi tocmai din această cauză.”

“Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.”

“Autoportret într-o oglindă spartă” -  Octravin Paler, Ed Historia , 2008