A fost un autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.
Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875 la Praga, localitate ce aparținea pe atunci, ca și întreaga Boemia, de Imperiul Austro-Ungar. Numele său real a fost René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke. Tatăl său, Josef Rilke (1838–1906), un om cu un caracter slab, veșnic nemulțumit, după ce a eșuat în cariera militară a devenit funcționar. Mama sa, Sophie „Phia“ Entz (1851–1931), o femeie dominantă și autoritară, se trăgea dintr-o familie înstărită de fabricanți praghezi. În urma eșecului profesional al soțului său, Sophie Rilke suferă din cauza excluderii din înalta societate și, pentru că nici visurile ei privitoare la viața de familie nu s-au împlinit, în 1884 s-a produs ruptura familială.
Nici relațiile ei cu fiul său nu au fost din cele mai bune, fiind puternic afectată de moartea fiicei ei mai mari. Datorită neajutorării emoționale, mama sa l-a legat de sine pe René (al cărui nume în franceză înseamnă renăscut), forțându-l să joace, într-un fel, rolul surorii sale defuncte. Practic, până la vârsta de șase ani, Rilke a fost crescut ca o fată, fotografiile sale timpurii arătându-ni-l cu părul lung și îmbrăcat cu rochiță.
La presiunea părinților, tânărul Rilke (cu vădite talente poetice și pentru desen), a trebuit să urmeze din 1885 o școală militară, cu profil real, (școala de cadeți din Sankt Pölten) spre a-l pregăti pentru cariera de ofițer. Exigențele instucției militare și experiența unei societăți exclusiv masculine, l-au traumatizat pe tremen lung pe acest tânăr sensibil. Din motive de sănătate, în 1891 Rilke a întrerupt pregătirea militară. Din 1892 până în 1895, s-a pregătit în particular pentru bacalaureat, pe care l-a luat în 1895. În anii 1895 și 1896 a studiat literatura, istoria artei și filozofia la Praga și la München.
După ce a plecat din Praga, în 1896 Rilke și-a schimbat prenumele René în Rainer, pentru că viitoarea sa prietenă, Lou Andreas-Salomé, a considerat că acesta este mai potrivit pentru un bărbat care vrea să devină scriitor.
Din 1923 a trebuit să lupte cu grave probleme de sănătate, fiind nevoit să se interneze perioade lungi în sanatoriu. Încercând să învingă boala prin schimbarea mediului în care trăia, Rilke a plecat și la Paris, unde a stat din ianuarie până în august 1925. În ciuda stării sale de sănătate, între 1923 și 1926 Rilke a mai scris unele poezii valoroase (de exemplu Gong și Mausoleum), precum și o mare parte a operei sale în limba franceză, nici până astăzi studiată îndeajuns.
Abia cu scurt timp înainte de moartea sa, s-a putut diagnostica și boala de care a suferit Rilke: leucemie. Poetul a decedat pe 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont sur Territet, da lângă Montreux, iar pe 2 ianuarie 1927 a fost înmormântat în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis. Pe piatra sa de mormânt este înscris un text pe care și-l alesese singur când era pe moarte:
Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern
(Trandafir, oh, contradicție pură, de a nu fi, sub atâtea pleoape, somnul nimănui).
Opera
1896 – Larenopfer (Ofranda larilor).
1897 – Traumgekrönt (Încoronat de vis).
1898 – Advent (Advent – perioada postului de patru saptamani dinaintea Craciunului)
Aceste trei culegeri de versuri au fost reunite în volumul Erste Gedichte (Primele poezii).
1898 – 1900 Aprilie/Decembrie. Insemnari, care vor fi publicate postum sub titlul Tagebücher aus der Frühzeit/ Jurnale de tinerete (contin Jurnal florentin, Jurnale zise din Schwangendorf si din Worpswerde).
1900 – Mir zum Feier (Mie întru sărbătoare) versuri.
1902 – Das tägliche Leben (Viața cotidiană)
1902 – Das Buch der Bilder (Cartea imaginilor) versuri din 1898 (în cea de a doua editie și versurile scrise până în 1906)
1905 – Das Stundenbuch (Ceaslov), versuri (ediția definitivă cuprinde „trei cărți”, din 1899, 1901 și 1903).
1906 – Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke (Cântul de iubire și moarte al stegarului Christoph Rilke) (scrierea timpurie, încă din 1899, de factură baladescă, lirică și ironică)
1907 – Neue Gedichte (Poezii noi)
1908 – Der neuen Gedichte anderer Teil (Cealalta parte a poeziilor noi)
1910 – Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) (text scris din 1904, în paralel cu Neue Gedichte)
1913 – Das Marienleben (Viața Mariei) (versuri scrise în 1912)
1923 – Duisener Elegien (Elegiile duineze) (începute în 1912, în Castelul Duino și, după o lungă întrerupere, încheiate în februarie 1922, la Muzot)
1923 – Sonette an Orpheus (Sonete către Orfeu)
1927 – Späte Gedichte (Poezii târzii) (publicate postum)
Culegeri în limba franceză
1926 – Vergers, suivi des Qatrains Valaisans (Viile, urmate de catrene valesiene)
1927 – Les Roses (Trandafirii)
1927 – Les Fenêtres (Ferestrele)
Aceste trei lucrări au fost reunite în volumul Poèmes français (1935).
Opera lui Rilke include traduceri din franceză, portugheză, italiană, rusă; volume de corespondență; alte jurnale.
Reconstituirea biografiei saleeste susținută de mărturiile multor contemporani: Lou Andreas-Salome, Marie von Thurn und Taxis, Katharina Kippenberg (soția editorului său, Anton Kippenberg), Benvenuta (Magda von Hattingberg), Merline (Baladine Klossowska), André Gide, Emile Verhaeren, Inga Junghaus, J.R. von Salis.
Bibliografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rainer_Maria_Rilke
adriana diaconu
