În haosul vieții nici noi nu ne-am găsit…

Dialog de iarnă

                                                                     George Bacovia

Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei,
Orașul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul nopții sunt orele trecute…
În haosul vieții nici noi nu ne-am găsit…
O, vino, cel puțin, acum, prin forțele necunoscute;
– Să viu ?
– Oh ! mi-i frică…
– Vezi !
– Hai !
– Am venit ;
– Unde ?
– Lângă tine ;
– Plâng…
– Plâng…
– Taci…
– Hai…
– Hai ;
– În infinit…
– În infinit ;
– Cântă…
– Vis ;
– Da…
– Nu.
– Nu…
– Minus ;
– Minus…
– Plus ;
– Plus…
– Armonie.
– Armonie…
– Când ?
– Când…
– Poate ;
– Poate…
– Of !

Fereastra e-o poemă de plumb, și de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde…
Sirenele de muncă vibrează, plângător ;
Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței,
Și de fior…
– Unde… Unde ? !