Nu raspunde nimeni!…

Pastel de toamnă

Ion Minulescu

Toamna, noapte, ploua!…
Trei drumeti sosesc
Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.

Trei drumeti in fata portii se opresc
Si-apoi bat…
De-a lungul gangului rasuna
Un cuvant
Si-n urma, altul :
Noapte buna!
Si pe urma tac.
Nu raspunde nimeni…
Trei drumeti asteapta
Muti ca trei schelete ce-si cata mormantul.
Ploaia cade deasa, repede si dreapta,
Deasa ca nisipul,
Repede ca vantul,
Dreapta ca sageata…
Si drumetii-asteapta,
Si se face ziua…
Trei drumeti pornesc
Albi ca beduinii vastelor Sahare,
Trei drumeti Castelul mortii ocolesc,
Si tacuti,
Prin tara celor ce-i privesc,
Trec ca nefiinta noptilor polare
Si se pierd in zare
Ca trei iahturi albe, mute, calatoare!…
— Cine-au fost drumetii?
Cine i-a trimis
Sa ne bata-n poarta si sa ne destepte,

Sa re-nvie glasul umedelor trepte
Si sa ne-ntrerupa ne’ntreruptul vis?…
Cine-a fost nebunul care i-a trimis?
Nu raspunde nimeni!…
Straniile umbre s-au pierdut in zare…
Toamna, ziua, soare!…