Tăcerea Ion Pillat Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea, Sunt pretutindeni şi nu-s nicăieri, Mă prinde pitulată nemişcarea; Dar pier, cu glasul tare de mă ceri. Mă sfâşie cocoşii, câinii mă latră, La iaz mă joc cu luna plină-n stuf, În jurul lămpii aţipesc pe vatră, Şi satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.
adriana diaconu
mai 9th, 2011 at 6:55 pm
Ghici ghicitoarea mea! Cum ma cheama pe mine?
mai 10th, 2011 at 5:37 am
pretudindeni deci nicaieri…poate dragos, desi daca e asa nu va insemna nimic mai mult decat faptul ca am trisat :)
mai 10th, 2011 at 6:52 am
Curios lucru cuvantul! Atat de firav si atat de tare:)
mai 10th, 2011 at 8:13 am
:)
februarie 20th, 2012 at 8:53 pm
cum ati spus si voi pretudindeni deci nicaieri…poate dragos, desi daca e asa nu va insemna nimic mai mult decat faptul ca am trisat :) ete asa eu asa consider
februarie 20th, 2012 at 9:43 pm
din pacate imi este destul de greu sa inteleg acest comentariu.