rece ca-ntotdeauna.

Acum vom sta…

Nichita Stănescu

Acum vom sta înlăuntrul unui ochi
văzuţi din toate părţile.
Sfera ne va-nconjura glorios
deodată cu hărţile.
Copaci cu vârfurile întoarse spre noi,
munţi, oraşe, catedrale…
Ca pe un zid al morţii maşinile
înegresc, albe spirale.
Te ţin de umăr. Tu-nclini tâmpla
rece ca-ntotdeauna.
Suntem doi şi singuri
şi-n loc de inimă ne bate luna.

Nu decolora albul

Măsura picăturii

Adriana Dan

Măsoară-mi viaţa
Şi puterea de a crede
Cântăreşte banalitatea
Desprinde masca ce mă acoperă
Fă doar un pas spre mine
Nu decolora albul
Vesteşte-mi nemurirea
Sensul cel mai îndepărtat
E adevărul
Realitatea e doar un pas
Mâine e întotdeauna oportunitatea ce nu o ai niciodată
E frig…când eşti aproape de lumină
Întunericul e cel ce mă apără
De gânduri.

Ori braţul drept, ori numai gândul.

Drumul

Petre Anghel

Mă opresc în mijlocul de drum
Şi mă întreb încotro mă-ndrept
Mă zbat mai ales când perdeaua de fum
M-opreşte şi-mi cere să fiu înțelept.

Atunci sunt cu ochii spre soare
Sau undeva spre colţuri de stânci
Şi mă întreb: în palmă oare
Sau printre plopi sunt văi mai adânci.

Inima-mi saltă când este ploaie
Şi nu a curs încă pămânul
Şi după urme văd că se-ndoaie
Ori braţul drept, ori numai gândul.

Când mă gâdila-n talpă țărâna
Brațele-ntind şi-mi cresc când râd
Nu mă opresc nici dacă râvna
O ia-naintea lăncii cu-n rând.

Iubesc cel mai mult nepământul
Amestecat cu soare şi apă.
Urma lăsată n-o-mprăştie vântul
Nici stropii de ploaie n-o sapă.
(1969)

iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.

Ar trebui

Ana Blandiana

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărâ soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învaţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

Sunt pretutindeni şi nu-s nicăieri

Tăcerea
Ion Pillat

Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni şi nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemişcarea;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.

Mă sfâşie cocoşii, câinii mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii aţipesc pe vatră,
Şi satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.

Ce mister?

Tainele clipelor

Ovid Densuşianu

Ieri gândurile îmi păreau ca blocuri de granit
Pe care-eternitatea îngheţase,
Şi mă-nchinam la ele ca păgânul
Ce roagă marmurele sfinte să nu-l lase
De duhurile negre ispitit.

Azi gândurile-mi sunt ca trestii ce se pleacă,
Şi simt o bucurie ne-nţeleasă
Văzându-le aşa plăpânde
C-ar tremura şi de-un suspin,
De-o şoaptă…
O, vraja-ameţitoare a gândurilor blânde!

Ce oare a venit să schimbe dintr-o dată
Viaţa rece-a sufletului –
Ce mister?
Şi ce să fie raza rătăcită
Ce-a coborât s-aducă-nduioşare
În gândurile prinse-n lanţ de fier?

…Un cântec se aude-n stradă,
E cântecul banal, dar tragic, ce-nsoţeşte
Pe cei ce spun adio celor vii –
Şi soarele ferestrele dezmiardă…

O, cum uitasem, primăvară, c-ai să vii!

Cineva a inventat o zi

Câteva zile

Camelia Radulian

Câteva zile…

doar câteva zile,

ca o odisee

în care mori

de mii de ori,

ca o luptă

din care nu mai rămâne

decât un tărâm

răvăşit,

pradă convenţiilor,

pradă secundelor.

 

 

 Cineva a inventat o zi,

cineva a pus oase arzând

în sufletul celor singuri.

… Anul se schimbă.

Dar noi rămânem

neschimbaţi

sub cumpăna nopţii,

sub cumpăna resemnării

de-a bea

paharele anilor

singuri…

(Camelia Radulian – Rug în octombrie)